În La dolce vita viața ne este înfățișată cu obiectivitate, cu părțile sale urâte, cu ororile sale, dar și cu frumusețea sa. Trebuie să învățăm să vedem părțile bune, să vedem frumusețea ascunsă a lucrurilor, așa cum o văd adesea copiii. Salvarea se află în miezul celei mai mari absurdități; în toată această amărăciune a noastră trebuie să găsim și o picătură de miere. Jean-Louis Langier – 1960 (Cahiers du Cinema).
Itinerarul unui ziarist care practică o gazetărie-pistol prin diverse cercuri ale societății italiene, trăind frenetic, fără răgaz pentru reculegere. Între un minut de dragoste și altul de deznădejde, vânează o vedetă americană și explorează un miracol, distras uneori de „măruntele sale probleme personale”: tentativa de sinucidere a Emmei sau vizita tatălui căruia îi aruncă în brațe o cocotă. După ce și-a abandonat ambițiile de literat, își îngroapă, treptat, și credința în orice altceva, fie și în efemerul ‘dulcei vieți’ a aristocrației romane. În final, nu-i mai rămân decât imaginea unui monstru marin și privirea pierdută a unei tinere din lumea celor care încă viețuiesc cu adevărat. Fellini le-a promis producătorilor „o istorie veselă despre distracții”, dar le-a livrat-o sub forma unor cumplite coșmaruri, dispariție a unei civilizații jertfite plăcerilor efemer și sarcastica aventură a mitului modern a vedetei. Deși filmul a fost incriminat ca ‘imoral’ de către Oficiul Catolic, îndărătul exuberanței sale ghicești descărcarea, convulsia subordonată ultimului ritm la modă, nefericirea înăbușită cu distincție. În scurtele lor răgazuri, personajele care nu latră la Lună ca răsfățata vedetă, încearcă, precum Steiner, să evadeze în eternitatea sanscritei sau în liniștea căminului, iar pentru Marcello, alergătura cotidiană echivalează cu doza de morfină. Secv. rapel: Christul plimbat cu elicopterul deasupra Romei, insolenta regizare a ‘Miracolului’, dialogul prefabricat de la conferința de presă, flirtul cu Sylvia, sindrofia de la Steiner cu deznodământ macabru, orgia finală în palatul unui parvenit și câte altele. (Dictionar universal de filme, 2002).